Antreprenoriatul, un hobby?

„Eu între 20 și 25 de ani, îți spun sincer, niciodată nu am zis că e afacerea mea. Întotdeauna de câte ori mergeam la întâlniri, le spuneam clienților că directorul e plecat din țară și-i ținem noi locul. Pentru că eu eram micuț de înălțime, bărbierit, adică pe scurt, la cum arătam, eu nu cred că mi-aș fi dat eu mie, un proiect….”

Mihai Lungeanu are deja peste zece ani de experiență de business. A început foarte devreme și-n ciuda tuturor prejudecăților și a piedicilor, astăzi este un antreprenor de succes. Încă de pe băncile facultății și-a deschis propria agenție de publicitate – care a crescut și i-a deschis apetitul și pentru alte afaceri.

Mihai Lungeanu şi-a început cariera în publicitate încă de pe vremea când era student la cele două facultăți SNSPA – Facultatea de Ştiinţe Politice şi Universitatea Bucureşti – Facultatea de Drept. Primul job a fost de copywritter divizia de BTL a Graffity BBDO, urmat de copywritter la Media Pro, pentru TV şi Publimedia. Tot în perioada facultăţii a participat la 2 programe Work &Travel în USA.
Ulterior s-a lansat în antreprenoriat alături de Andrei Sandu şi a deschis Pygmalion Advertising Facilitators. Începând cu 2011, s-a alăturat acţionariatului şi sora sa, Alexandra Lungeanu – Păun, care venea în companie cu experienţa a peste 8 ani de BTL în marile agenţii. Astăzi acțioriatul este compus din cei doi fraţi – Mihai&Alexandra Lungeanu. După acest moment, Mihai Lungeanu deschide un nou business, de data aceasta în SUA, axat pe programele Work &Travel. Urmează lansarea L2 – agenţie specializată în digital şi creaţie şi Creative VR, agenţie specializată în virtual reality şi filmări 360 ai căror clienţi sunt şi agenţiile de publicitate autohtone.

Toate acestea le-a realizat în ultimii 12 ani. „Tot ce încerc acum este să reușesc ca afacerile să fie autonome. Am făcut un soft de contabilitate, să pot să înțeleg oricând, câte facturi s-au emis, câte avem de plătit, să văd un cash flow și o predicție când rămânem fără bani. Toată lumea încarcă facturile acolo și pot vedea tot ce se întâmplă. Încercăm ca totul să fie în cloud, să ne putem sincroniza fără a veni neapărat la birou. Ca de altfel să putem lucra de oriunde!” El îmi dă exemplu, anul trecut, când și-a petrecut toată vara la New York. Iubita lui a lucrat pentru Karim Rashid iar el își gestiona afacerile de la distanță. Și dacă a făcut asta o dată și a funcționat nu vede de ce nu ar repeta experiența.

Mihai este pasionat de tot ce e nou, în publicitate și nu numai.
„Problema principală a unui antreprenor este că dacă îi funcționează bine o afacere îi e călduț și nu mai are putere să încerce altceva nou. Doar că eu am încercat atât de multe lucruri noi de la 18 ani. Am avut multe întâmplări fericite și așa se explică cele trei start-upuri pe care le conduc în prezent”. De unde această încredere a lui Mihai și acest apetit pentru antreprenoriat? În condițiile de „lucru” din România, cu schimbări de legislații, taxe și impozite, birocrație… „Ceea ce sunt eu acum, toată încrederea în mine nu vine din România. În România mi s-au închis atât de multe uși și a fost atât de greu (o spune cu regret). Mi-au fost respinse ideile de atâtea ori…Încrederea mi-am căpătat-o în America. Eu între 20 și 25 de ani, îți spun sincer, niciodată nu am zis că e afacerea mea. Întotdeauna, de câte ori mergeam la întâlniri, le spuneam clienților că directorul e plecat din țară și-i ținem noi locul. Pentru că eu eram micuț de înălțime, bărbierit, adică pe scurt, la cum arătam eu nu cred că mi-aș fi dat eu mie un proiect…Când am câștigat un prim proiect pe firmă pentru un brand de țigări și a trebuit să facem niște petreceri în cluburi, nu îmi venea să cred…” Mihai mai povestește amuzat despre partenerul lui care mergea cu el la întâlniri și care „tăcea minunat”. „Am reușit cu firma să câștigăm contracte importante dar nu am spus că e afacerea noastră mulți ani de zile, pentru că nu aveam încredere”.

Antreprenoriatul, un hobby

„Mereu sunt întrebat care e hobby-ul meu și mă blochez. Îmi place să construiesc ca urmare a crezului meu că acel lucru va funcționa. Îmi place să activez în zone care îmi țin mintea vie. Și partea cu VR-ul (realitatea virtuală) a venit ca urmare a unei curiozități și a unei plăceri de a ști mai multe despre tehnologie,” explică Mihai apetitul său pentru afaceri. În această idee și-a deschis și ce-al treilea business, cel de virtual reality.
Acum vreo 2 ani de zile, în perioadele cât a stat în America și având în cercul de prieteni oameni din sfera tehnologică, și-a dat seama că se întâmplă o schimbare și atunci a cumpărat primul aparat de virtual reality. Nu știa absout nimic despre acel aparat. Și-a invitat prietenii din România la o mică petrecere să testeze „noua jucărie”.

„Eram oameni din diverse categorii, comunicatori, doctori, avocați Și am zis hai să încercăm și noi «drăcia asta». A fost o petrecere în care toată lumea s-a simțit copil. Asta cu VR-ul e mai greu să explici cuiva dacă nu a experimentat pe propria-i piele. Și ne-am propus să găsim un dezvoltator de aplicații pentru a folosi VR-ul într-un context comercial” .

În acea perioadă Mihai l-a întâlnit pe Alex, unul dintre actualii parteneri,  care era pasionat de filmări 360. Au descoperit împreună ce înseamnă puterea instalației VR și au decis să se adreseze clienților agențiilor principale. Și ca orice lucru nou, la început a întâmpinat rezistență. „A fost o muncă dificilă, pentru că clienții erau reticenți dar acum, un an și jumătate mai târziu, toată lumea vrea campanii VR. Primesc propuneri de te miri unde pentru că «au auzit că știu băieții ăștia cu VR-ul».

Cea mai mare echipă pe care Mihai a condus-o era compusă din patru oameni iar el avea puțin peste 20 de ani când răspundea de activitatea lor. „Am condus o echipă de 4 oameni care făceau promo-uri. Acum sunt responsabil pentru 28 oameni, responsabilitate care câteodată mă sperie”.
Și mai există constant activitatea care îl face să călătorească de câteva ori pe an în America. „Practic mă ocup până la ora 4 de firmele din România iar după 4 monitorizez activitatea din America pentru că dacă le-aș face dimineața nu aș avea cu cine să vorbesc pentru că sunt 7 ore diferență”.

Milenialul autodidact

Mihai e conștient de capacitatea sa și știe că nu e loc de modestie, mai ales în publicitate. Îmi povestește de prima sa campanie pentru un brand de bere, căruia a reușit să-i organizeze lansarea în prima săptămână de la angajare. „Nici noi la agenție dacă vine cineva acum, la început nu face o lansare în prima săptămână, adică nu face practic nimic important în prima lună. Și mie mi-au spus, «vezi că trebuie să lansăm berea asta», îi zice X și m-au întrebat dacă mă bag, și răspunsul a fost, «da, mă bag». Am fost cumva autodidact” .

Mihai Lungeanu spune că citește multe cărți și site-uri de afaceri și de dezvoltare personală. A apelat și la serviciile unui coach de peste ocean, iar ceea ce l-a schimbat spune el au fost și experiențele spirituale care l-au făcut să creadă că, „dacă faci bine, poți să obții bine”.
„La un moment dat am trăit foarte mult în America de Sud. Și toate experiențele cu oamenii de acolo, oameni simpli care mi-au zis că dacă faci bine, se întâmplă bine, m-au convins că au dreptate. Mi-au arătat niște valori pe care le-am învățat și acasă dar care în România nu funcționau. Părea că funcționează șmecheria mai degrabă. În America nu funcționează șmecheria. În America trebuie să muncești, să insiști. În America e cel mai simplu mod să pornești ceva. Să lucrezi, să faci bani, să pornești o afacere. În America să îți faci o firmă îți ia 2 ore și te costă 50 de dolari. Îți deschizi un cont, îți listezi o adresă, te înscrii la RRS, îți trimite echivalentul CUI-ului din România și cu asta te duci la o bancă. Nu ai nevoie de acordul vecinului pentru sediu social…E cel mai simplu lucru posibil să îți deschizi o firmă în America. Și nu trebuie să raportezi în fiecare lună la contabil. O faci la finele anului pe baza extraselor de cont. Cardul personal e acelasi cu cel de firmă…” îmi explică Mihai cum ar putea fi simplificate lucrurile și în România.

„Am învățat în America tot knowhow-ul pe care l-am transpus în România. Și nu am făcut un MBA în sensul asta, pur și simplu m-am lovit de niște probleme”, povestește Mihai.

Școala ar trebui să te învețe să îți imaginezi, nu să memorezi

Mihai e absolvent de drept și de științe politice. El crede că facultatea de drept nu l-a ajutat prea mult. Știe să se uite pe un contract și poate avea un discurs mai ferm în fața unui client, într-o situatie de afaceri. Dar nu a profesat și nici nu crede că va profesa vreodată.

„Dacă vrei să te descurci trebuie să citești foarte mult. Cred sincer că modulele de la școală nu te pregătesc absolut deloc pentru viață. Nu știu ce s-a schimbat în momentul de față dar nu cred că mă mai interesa foarte mult Geografia României sau când a domnit Ștefan. Am fost olimpic la istorie dar acum mi se par inutile toate acele cunoștințe pe care poți să le găsești la un click distanță. Școala nu ar trebui să te învețe să memorezi lucruri. Ar trebui să te învețe să îți imaginezi lucruri. E nevoie de o schimbare de paradigmă. Nu vreau să transmit un semnal greșit dar sincer ce am învățat în școală nu m-a ajutat la nimic”.

Mihai consideră că școala din România nu naște antreprenori și nici oameni care reușesc să răzbată. Naște doar oameni care respectă proceduri și paradigme. „Mi-a luat destul de mult timp să ies din proceduri și din paradigme și dacă nu scăpam un pic și nu vedeam cum se lucrează în altă țară îmi e teamă că rămâneam încorsetat în aceleași paradigme”.